Când marile puteri bat palma, cei mici își numără banii de facturi

Toată discuția asta despre mari alianțe și prietenii istorice pică în momentul în care banul și interesul de moment intră pe fir. Ce vedem acum între Washington și Moscova nu-i vreun tratat semnat cu fast, ci o simplă afacere de culise. Faptul că americanii au dat undă verde pentru a băga motorină rusească în țară timp de jumătate de an arată o realitate cruntă: când te frige inflația la tine acasă și vin alegerile de la jumătatea mandatului, uiți instant de toate discursurile despre solidaritate și boicot.

Miza din spatele acestei mișcări ține pur și simplu de supraviețuirea politică a celor de la putere în Statele Unite. Pentru omul de rând care merge la vot în noiembrie, cel mai important lucru este prețul afișat la benzinărie. Când vezi că prețul la motorină sare calul și îți golește buzunarul, nu te mai interesează cine are dreptate în lume, ci votezi împotriva guvernului. Așa că mișcarea cu importul pe șase luni e doar o manevră rapidă ca să scadă prețurile la pompă fix înainte ca oamenii să pună ștampila. E dovada clară că problemele interne ale unei superputeri pot întoarce deciziile globale la 180 de grade.

În tot acest timp, liderii de la Bruxelles par că se uită lung la trenul care a plecat din gară. Uniunea Europeană a rămas singura care joacă corect, dar pe banii cetățenilor ei. Încăpățânarea de a merge înainte cu reguli stricte, cu taxe verzi uriașe și cu amenzi pentru industrie a devenit o capcană. În timp ce peste ocean americanii își rezolvă problemele cu combustibil ieftin de la ruși, europeanul de rând deschide plicul cu facturi și își dă seama că moralitatea în politică a devenit mult prea scumpă pentru buzunarul lui.

Cei mai loviți de jocul ăsta sunt, evident, vecinii noștri prinși la mijloc. Când de la Washington se transmite direct că Ucraina ar cam avea nevoie de un alt președinte sau când se lasă de înțeles că soarta unor țări mici precum Republica Moldova poate fi negociată la pachet cu liniștea energetică, toate promisiunile vechi dispar. Nu stă nimeni să urzească planuri secrete ca să dărâme Uniunea Europeană; pur și simplu, fiecare își vede de interesul lui de acasă, iar pe ceilalți îi lasă să se descurce cum pot cu dezastrul și cu blocajele care vin din Orientul Mijlociu.

Din toată povestea asta rămâne o lecție extrem de dură. În lumea reală, dreptatea nu te încălzește cu nimic dacă nu ai tu mâna pe robinet sau pe resurse. Alianțele rezistă doar atât timp cât aduc profit. Pentru Europa, momentul adevărului a venit: ori lasă la o parte regulile rigide și începe să-și protejeze propriii oameni de la sărăcie, ori va ajunge doar o monedă de schimb pe care marile puteri o aruncă pe masă când își fac socotelile.