Tăieturi pe viu în carnea geopoliticii mondiale

11 septembrie nu este o simplă dată în calendar, ci momentul în care lumea modernă a pierdut definitiv iluzia că geografia te mai poate proteja de istorie. Prăbușirea turnurilor din New York în anul 2001 nu a reprezentat doar un atac terorist de o violență nemaiîntâlnită, ci declanșarea unei ere a supravegherii totale și a războaielor asimetrice din care omenirea nu a mai ieșit nici până astăzi. Paradoxal, cu sute de ani în urmă, în aceleași ore ale calendarului, Europa își decidea o altă axă de putere prin Bătălia de la Zenta. Victoria Ligii Sfinte din 1697 a retezat brutal pretențiile otomane în regiune, demonstrând că imperiile mari se prăbușesc exact atunci când se cred invincibile. Pe o coordonată complet diferită, dar pe aceeași lungime de undă a crizei existențiale, literatura britanică îl primea în această zi pe D.H. Lawrence, un scriitor care a înțeles în profunzime că marile fracturi ale umanității nu pornesc din deciziile guvernelor, ci din înstrăinarea omului modern de propriul său ritm biologic și natural.